Tripura Bhairavi [partea a III-a ]

Astfel, arderea internă a PROCESULUI RESPIRATOR - este asimilată cu ARDEREA JERTFEI PE ALTAR, din BRIHADARANYAKA-UPANISHAD. Căci tot această UPANISHADĂ expune ritualul ce trebuie executat ca RECONSTITUIRE a SACRIFICIULUI PRIMORDIAL. Totuşi religiozitatea mitologică şi sacrificiile efective din imnurile VEDA-ICE NU SATISFĂCEAU PE DEPLIN PE FIINŢELE ÎNSETATE DE CONTACTUL SPIRITUAL DIRECT CU FIINŢA SUPREMĂ [BRAHMAN] şi dornice de a pătrunde TAINA acestei Fiinţe, care se afla în acelaşi timp în COSMOS şi în sufletul fiinţei [ATMAN]. Însuşi PRAJAPATI este uneori asimilat cu BRAHMAN <însă nu trebuie să -l considerăm ca fiind însuşi BRAHMAN, din simplul considerent că BRAHMAN este TRANSCENDENT pe când PRAJAPATI se supune şi unui efect temporal>, deoarece BRAHMAN ca FIINŢĂ SUPREMĂ este cel care creează TOTUL.

„LA ÎNCEPUT BRAHMAN ESTE UNIVERSUL. EL CREEAZĂ ZEII, EL ÎI AŞEAZĂ ÎN ACESTE LUMI”.

[SHATAPATHA  BRAHMANA, XI;2; 2, 1]

Astfel, primordialul primat al lui BRAHMAN asupra PANTEONULUI VEDIC este exprimat şi în TAITTIRYA BRAHMANA [II, 8, 8, 9].

Motivul Oului Cosmic se întâlneşte în INDIA antică şi în SHATAPATHA-BRAHMANA, XI,1.6.1. Ritualurile mitice nu aveau ca IDEE Fundamentală „naşterea” ci REPETAREA NAŞTERII EXEMPLARE A COSMOSULUI. De exemplu, în timpul sărbătorii indiene a vegetaţiei, HOLI, care este ÎN ACELAŞI TIMP şi SĂRBĂTOARE A MORŢILOR, în unele locuri din anumite regiuni există obiceiul să se aprindă FOCURI SACRIFICIALE RITUALE în care sunt aruncate două figurine omeneşti, una masculină, cealaltă feminină reprezentând pe KAMADEVA şi RATI; o dată cu prima figurină se aruncă în foc o găină VIE şi un OU. Sub aceasta formă [ce pentru cei neiniţiaţi în MISTERELE TANTRICE poate părea o formă vulgară de magie neagră, datorita ignoranţei lor crase, problemă ce apare chiar şi la anumiţi savanţi orientalişti neiniţiaţi ce se preocupă total neavizaţi de ritualurile TANTRICE], sărbătoarea simbolizează MOARTEA şi ÎNVIEREA lui KAMADEVA şi RATI. OUL confirmă şi favorizează ÎNVIEREA, care, încă  o dată, nu este O NAŞTERE, ci O „ÎNTOARCERE”, O „REPETIŢIE” [Eliade].

Se ştie că zeul IUBIRII - KAMADEVA, este el însuşi un ASPECT al lui KAMESHVARA, CONTRAPARTEA MASCULINA a MARII PUTERI COSMICE A IUBIRII - TRIPURA SUNDARI, RATI fiind UN ASPECT al lui KAMESHVARI. Astfel, se corelează Unitatea Primordială Indivizibilă SHIVA-SHAKTI prin sacrificiul OULUI, cu însăşi NAŞTEREA MANIFESTĂRII. Astfel au luat naştere LUMILE. Ritualul cuprinde în el însuşi, însăşi cele DOUĂ MARI PUTERI COSMICE, SUNDARI şi BHAIRAVI, FRUMUSEŢEA ULUITOARE şi TERIBILUL ÎNFRICOŞĂTOR, ca DOUĂ FEŢE ALE ACELEIAŞI REALITĂŢI, MAREA PUTERE COSMICA MAHATRIPURA SUNDARI exprimată în DOUĂ ASPECTE COMPLEMENTARE. Găina ce arde de vie şi oul care se „cloceşte”  nu este decât simbolica reprezentare a LEBEDEI SUPREME [HAMSA] ce „cloceşte” Oul Cosmic - adică DĂ NAŞTERE MANIFESTĂRII, VIEŢII prin propria sa moarte, prin SACRIFICIU. Astfel, MANIFESTAREA este făptuită de SHAKTI, ca FORMĂ, prin SUPREMA MAMĂ COSMICĂ CUNOSCUTĂ ÎN TRADIŢIA TANTRICĂ ulterioară ca fiind Marea Putere Cosmică MAHATRIPURA SUNDARI. Asupra acestor aspecte vom reveni în mod special, pe parcursul acestui studiu.

TAPAS-ul este O ENERGIE SPIRITUALĂ INTENSĂ, rezultată din aspiraţia arzătoare, frenetică de a-L REALIZA şi DESCOPERI pe DUMNEZEU sau BRAHMAN. Aşa cum am văzut deja, tradiţia TANTRICĂ respectă COSMOGONIA VEDICĂ şi îi acordă lui TAPAS rolul de a fi acea PUTERE care a permis să fie „clocit” şi să facă apoi să apară din găoacea  Oului Primordial  Divin [HIRANYA-GARBHA] întreaga MANIFESTARE sau altfel spus, MACROCOSMOSUL, cu cele TREI LUMI: FIZICĂ, ASTRALĂ şi CAUZALĂ. Acest aspect al lui TAPAS sugerează totodată O IDEE DE AUTOMORTIFICARE, în măsura în CARE ÎNTREAGA CREAŢIE REPREZINTĂ UN IMENS SACRIFICIU sau altfel spus, un fel de AUTO-SFÂŞIERE şi JUPUIRE de SINE din partea CREATORULUI [DUMNEZEU ].

Referitor la ritualul amintit putem spune că înţelepciunea populară a păstrat şi ea tradiţia nealterată sub forma întrebării (foarte serioase, dar luata astăzi doar în glumă]: „Ce a fost mai ÎNTÂI: OUL sau GĂINA?”. Aici înţeleptul iniţiat surprinde o formă primitivă de chestionare lăuntrică privind vechea idee cosmogonică sau MITUL Lebedei Primordiale [HAMSA] şi a OULUI-DE-AUR [HIRANYAGARBHA]. Iniţiatul are, în acest caz, revelaţia faptului că orice SIMBOL sau ARHETIP SACRU se reflectă pe 7 NIVELE DE CUNOAŞTERE şi REPREZENTARE, ultimul fiind cel PROFAN [limitat doar la planul fizic în exclusivitate], grosier [în ordinea descrescătoare a valorii spirituale].

În textul sanscrit SHATAPATHA-BRAHMANA se spune:

„În timpurile PRIMORDIALE [~LA ÎNCEPUT], PRAJAPATI ERA EL ABSOLUT SINGUR ŞI UNIC ÎN ACEASTĂ LUME. EL A SPUS ATUNCI:“EU VREAU SĂ FIU MULTIPLU. EU VREAU SĂ MĂ ÎNMULŢESC [~REPRODUC]“.PRIN ACEASTA EL A FĂCUT MARI EFORTURI ŞI A PRACTICAT UN TAPAS. DIN CAUZA EFORTURILOR SALE SUSŢINUTE ŞI A PROCEDEELOR DE CARE S-A FOLOSIT, EL A DAT NAŞTERE ASTFEL LA CELE TREI LUMI:(1) PĂMÂNTUL, (2) ETERUL şi (3) CERUL. EL ESTE ACELA CARE A CLOCIT OUL PRIMORDIAL DIN CARE AU APĂRUT APOI CELE TREI LUMI”.

Cosmogoniile existente sunt mult mai numeroase, însă doar PATRU au fost analizate de poeţii şi teologii VEDA-elor. Ele pot fi enumerate după cum urmează: (1)CREAŢIA PRIN FECUNDAREA APELOR PRIMORDIALE; (2)CREAŢIA PRIN DEZMEMBRAREA UNEI FIINŢE URIAŞE PRIMORDIALE [PURUSHA]; (3) CREAŢIA PRIN SEPARAREA CERULUI ŞI PĂMÂNTULUI;(4) CREAŢIA PORNITĂ DINTR-O UNITATE-TOTALITATE, TOTODATĂ FIINŢĂ ŞI NEFIINŢĂ. [M. Eliade].

SACRIFICIUL DIVIN şi SACRIFICIUL TERESTRU SE CONFUNDĂ: ele sunt ca două feţe ale uni SINGUR şi UNIC CULT CELEBRAT ÎN ETERNITATE. Adoratorul lui TRIPURA BHAIRAVI descoperă astfel, că la baza sistemului nostru solar ca şi a tuturor celorlalte sisteme şi Universuri se află LEGEA SACRIFICIULUI; EA ESTE RĂDĂCINA EVOLUŢIEI. Toate Marile Religii au declarat că UNIVERSUL IA NAŞTERE PRINTR-UN ACT DE SACRIFICIU. Potrivit textului spiritual al lui BHAGAVAD-GITA, DIVINITATEA nu Se poate Manifesta fără să îndeplinească UN ACT DE SACRIFICIU:[9. 25]. ACTUL DE SACRIFICIU poartă în general numele de „ZORII CREAŢIEI” [scr. SHADHI, „Aurora"]. Actul Sacrificiului constă pentru Divinitate în a se Limita, aşa cum am văzut deja, pentru a se manifesta. „LEGEA SACRIFICIULUI ar trebui să se numească mai curând LEGEA MANIFESTĂRII sau încă LEGEA IUBIRII şi A VIEŢII, căci pretutindeni în Univers, de la planurile cele mai joase până la cele mai înalte, ea este CAUZA MANIFESTĂRII şi a VIEŢII.” [W. Williamson -"THE GREAT LAW"].

“În întreaga CREAŢIE” SACRIFICIILE se succed de la INFERIOR la SUPERIOR, iar PROGRESUL [EVOLUŢIA] are ca SEMN ESENŢIAL SACRIFICIUL, care la început involuntar şi impus, devine voluntar şi liber acceptat”.”Omul descoperă” - după SACRIFICIU,” cu bucurie că abandonarea eului separat i-a permis să se cunoască cu adevărat şi că sacrificând LIMITELE care păreau a fi condiţia însăşi a Vieţii, el se poate manifesta în forme fără NUMĂR, în virtutea unei vieţi care n-are sfârşit.”

“Renunţând la viaţa eului său el găseşte Viaţa Spiritului, Viaţa ETERNĂ. El constată în acelaşi timp că viaţa sacrificată nu era decât o moarte în viaţă, că toate obiectele abandonate erau o  iluzie şi că în locul lor a găsit Realitatea.[...]Aceasta este, în linii mari, LEGEA SACRIFICIULUI. Ea are la bază SACRIFICIUL FUNDAMENTAL consimţit de LOGOS, acest sacrificiu din care derivă toate celelalte, ca REFLECTĂRI.’‘[``INIŢIATUL'‘-pg.104-105].

Înainte de a analiza şi prezenta alte aspecte fundamentale ale Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, vom vorbi acum despre ASPECTUL SĂU FUNDAMENTAL cunoscut în INDIA sub numele de SATI. Astfel, am amintit că verbul RIC/ARC are un al doilea sens şi anume acela de „a adora”, „a se devota” unei Divinităţi [DEVATA]. SATI este deci una din formele Zeiţei-Mamă asociată CREDINŢEI INTENSE, devotată în întregime Soţului Său Preaiubit, SHIVA. Există câteva Mituri legate de SATI, însă ceea ce EA reprezintă, ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI este SACRIFICIUL. În unele mituri, SATI este fiica lui DAKSHA [ÎNDEMÂNAREA în săvârşirea procedeelor de ADORARE este SATI, fiica acestui rege], unul dintre primii ŞAPTE ÎNŢELEPŢI creaţi de BRAHMA. Se spune că în India, locurile de pelerinaj ale adoratorilor Mamei - Divine  sunt toate asociate diferitelor părţi ale corpului lui SATI. În limba sanscrită, cuvântul “SATI” înseamnă literar „cea pioasă” şi este numele soţiei lui SHIVA. Datorită SACRIFICIULUI pe care EA îl reprezintă, în INDIA, epitetul SATI era atribuit VĂDUVELOR care se lăsau incinerate pe rugul arzător al soţilor lor decedaţi. DEVI, sub forma de soţie a lui SHIVA este numită SATI, UMA, PARVATI şi GAURI. După cum vom vedea, ultimile trei aspecte menţionate sunt aspecte ale Marii Puteri Cosmice MATANGI. SATI însă este în mituri soţia lui SHIVA într-un aspect specific. Fiind fiica lui DAKSHA, ea a dorit să participe şi să asiste la ceremonia sacrificială prin care DAKSHA realiza un sacrificiu în cinstea tuturor zeilor, şi în acest scop ea i-a cerul lui SHIVA - soţul  ei - permisiunea de a pleca la DAKSHA-YAJNA. Deoarece SHIVA i-a refuzat dreptul de a participa, atunci, se spune că, pentru a-şi expune Puterea Imensă către SHIVA, SATI i s-a revelat ca fiind cele ZECE FORME ALE LUI SHAKTI cunoscute şi celebrate  ca DASHA-MAHA-VIDYA în următoarea ordine: KALI, BAGALAMUKHI, CHINNAMASTA, BHUVANESHVARI, MATANGI, KAMALATMIKA, DHUMAVATI, TRIPURA SUNDARI, TARA şi BHAIRAVI. În timpul lui DAKSHA-YAJNA, SATI părăseşte viaţa pentru totdeauna, plină de ruşine şi de tristeţe din cauza felului in care tatăl EI [DAKSHA, ce se spune că s-a purtat violent cu ea pentru a o umili] s-a purtat cu ea în faţa soţului EI[SHIVA]. Atunci, legenda spune că  „SHIVA i-a luat înapoi corpul şi, purtându-l mereu cu EL, a rămas atunci plin de mâhnire şi neconsolat. Pentru a salva lumea de forţele răului care au apărut şi au sporit odată cu retragerea Controlului Său  Divin, VISHNU - cu discurile sale [CHAKRA], a tăiat cadavrul lui SATI, pe care-l purta SHIVA, în cincizeci-şi-unu de fragmente, care astfel au căzut pe Pământ în locurile cunoscute apoi ca fiind cele cincizeci-şi-unu de MAHA-PITHA-STHANA [al 51-lea este celebrat ca fiind ZEIŢA KAMAKHYA, ce s-a născut din şi reprezintă YONI-ul mitic al ZEIŢEI SATI n.n.]. În aceste locuri, DEVI - împreună cu BHAIRAVA -este adorată sub diferite Nume”.[Arthur Avalon: „Introducere în MAHA-NIRVANA-TANTRA, pg.25-26].

Să vedem acum mai detaliat ce spun miturile despre SATI. Ne vom referi acum, deci, la aceste Locuri - Sacre - de - Pelerinaj sau PITHA vizitate în cinstea Marii-Zeiţe [adorată sub multiple Nume, cum ar fi: SATI, DEVI, SHAKTI, DURGA, KALI]. Se cunosc liste prezente în anumite tratate spirituale secrete ce menţionează cel mai adesea liste de 7, 8, 42, 50, 51, 52, 64 [TEMPLUL CELOR 64 DE YOGINI-PITHA] şi chiar de 108 PITHA [în legătură cu cele 108 de Nume ale Zeiţei]. Există un mit în MAHABHARATA [XII,282-283] ce explică astfel mulţimea de PITHA: SATI, soţia lui SHIVA, moare sau îşi pune capăt zilelor deoarece a fost maltratată de tatăl ei, PRAJAPATI [am văzut că deja PRAJAPATI era legat de sacrificiu]. Textele TANTRA-elor şi PURAN-elor au dezvoltat mitul:“SHIVA rătăceşte dansând prin lume, cu cadavrul soţiei sale pe umăr. Pentru a pune capăt “nebuniei” lui SHIVA, ZEII [DEVAS, n.n.] iau hotărârea  să ciopârţească trupul neînsufleţit; există două variante ale acestei acţiuni: după prima dintre ele [DEVI BHAGAVATA,VII, CAP.30; KALIKA PURANA, CAP.18], BRAHMA, VISHNU şi SHANI pătrund în cadavru cu ajutorul practicilor YOGA şi-l desfac în bucăţele: locurile în care cad acestea devin tot atâtea PITHA. Conform celei de-a doua variante, VISHNI îl urmăreşte pe SHIVA şi sfârtecă trupul lui SATI cu săgeţile sale.[Cf. D.K. SIRKAR "THE SHAKTAS PITHA", pag.5 si urm.; citat de M. Eliade -„Yoga - Nemurire şi libertate" - pag. 293]. Aceste trei ipostaze ale mitului clarifică imaginea despre SATI şi sacrificiul ei. Ea, fiind în sine-însăşi o încarnare a lui TRIPURA BHAIRAVI, dă naştere astfel, în viziunea celui iniţiat, celor 51 de FONEME [uneori doar 50 de astfel de AKSHARA] ale alfabetului sacru sanscrit [DEVANAGARI]. Aici, precum KALI, BHAIRAVI dă naştere TUTUROR NUMELOR şi FORMELOR, care îşi au, toate, originea în cele 50 [sau 51] de BIJA-AKSHARAS. Aici este încă o afinitate majoră între KALI şi  TRIPURA BHAIRAVI. Deoarece vom reveni separat asupra acestui aspect, acum vom prezenta descrierea înfăţişării Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI aşa cum este ea revelată în tradiţia DASHA-MAHA-VIDYA:

“Cea de-a cincia Transformare este BHAIRAVI, ce are TREI-OCHI, ROŞIE, ÎMPODOBITĂ cu o GHIRLANDĂ-DE-CAPETE, pieptul Ei fiind plin de SÂNGE [închegat], ÎNCORONATĂ, ţinând în mâini un ROZARIU şi o SABIE. EA ESTE CEA CARE SE MULTIPLICĂ PE SINE-ÎNSĂŞI ÎN INFINITUL NUMELOR ŞI FORMELOR, făcând oamenii să alerge după ele  pentru satisfacţie.”

Într-adevăr, ea este reprezentată tradiţional purtând un ROZARIU şi o SABIE, CULOAREA SA FIIND: ROŞU, asemănătoare cu TRIPURA SUNDARI. Despre simbolurile ei vom vorbi mai târziu, separat. TRIPURA BHAIRAVI, în aspectul ei de SATI, soţie a lui SHIVA, după cum am văzut deja, ESTE CEA MAI EXPRESIVĂ FORMĂ A  SACRIFICIULUI. Toate celelalte forme sau aspecte feminine nu sunt decât ASPECTE ale EI şi întregul Macrocosmos este însuşi corpul ei sacrificat, UNITATE ÎN MULTIPLICITATE. Însa în MICROCOSMOS, asemeni Marii Puteri Cosmice a Timpului-KALI, TRIPURA BHAIRAVI este frecvent asimilată cu KUNDALINI SHAKTI şi mai precis cu KULA-KUNDALINI SHAKTI. Astfel, dacă Supremul Stăpân - PARAMESHVARA  este BHAIRAVA, Suprema Stăpână a tuturor fiinţelor este contrapartea lui feminină, PARAMESHVARI sau TRIPURA BHAIRAVI. Să analizăm acum câteva din ASPECTELE SPECIFICE ale Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, aşa cum apar ele reflectate mai ales în MICROCOSMOSUL FIINŢEI. Ele sunt în special ASPECTE DISTRUCTIVE, ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE, şi tocmai de aceea TRIPURA BHAIRAVI, Magnifica Stăpână ce alungă Teama, este numită: “Cea Cumplită”.