Tripura Bhairavi [partea I ]

A CINCEA MARE PUTERE COSMICĂ, cunoscută pe calea adorării celor 10 [DASHA]-MAHA-VIDYA ca aspecte feminine ale SUPREMULUI ABSOLUT, sub numele de TRIPURA BHAIRAVI, este un aspect deosebit de important al Mamei Divine, fără de care Creaţia Cosmică nu ar putea exista. Am putea afirma că, dintr-un anumit punct de vedere, fără ACŢIUNEA Ei nimic nu ar lua fiinţă şi Manifestarea nu ar deveni obiectivă ci ar rămâne veşnic un vis ce nu poate fi REALIZAT. Nu există, deci, nimic în Manifestare care să nu aibă propriul suport, propria rădăcină şi propria sămânţă în PRIMORDIALA FORŢĂ FEMININĂ IMENSĂ [MAHA-SHAKTI ] TRIPURA BHAIRAVI, aşa cum nu există nimic în Creaţie care să nu se resoarbă în INFINITA SA CONŞTIINŢĂ COSMICĂ. Pentru adeptul iniţiat, nu există MISTER al CREAŢIEI care să nu fie dezvăluit prin GRAŢIA SUPREMĂ a Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI; pentru cel neiniţiat, nu există MISTER MAI MARE al CREAŢIEI decât cel reprezentat de TRIPURA BHAIRAVI.

Astfel, din timpuri imemorabile, oamenii s-au întrebat CUM s-a născut Universul, CINE şi DE CE A DORIT ca UNIVERSUL să ia naştere. În gândirea înţelepţilor antici ai INDIEI, aceste întrebări au aprins scânteia căutării şi cunoaşterii Adevărului Ultim, suportul şi originea acestei Lumi, a acestui UNIVERS MACROCOSMIC. Evoluţia spirituală a INDIEI îşi are astfel originile în antichitate şi mulţi cercetători consideră ca punct de pornire al acestei evoluţii mijlocul mileniului al II-lea î.CHR., în ceea ce se numeşte civilizaţie VEDA-ică. Totuşi primele mărturii ale acestei civilizaţii sunt situate cu 6000 de ani î.CHR., de către majoritatea clarvăzătorilor iniţiaţi şi a yoghinilor foarte avansaţi spiritual. Aşa cum poate fi ea reconstituită din vechile texte, această civilizaţie este dominată de o gândire religioasă tradiţională exprimată, pe de-o parte, în luxurianta MITOLOGIE cuprinsă în imnurile din cărţile VEDA-elor şi, pe de altă parte, într-un sistem complex de ceremonialuri ce gravitează în jurul RITULUI SACRIFICIAL. În mit şi în rit, ca limbaje isomorfe, se desluşeşte aceeaşi gândire simbolică arhaică potrivit căreia ORICE STRUCTURĂ MITICO-RITUALĂ reprezintă în ESENŢĂ o CONSTELAŢIE DE IMAGINI SIMBOLICE AMBIGUE ŞI POLISEMICE; o dată reunite ÎNTR-O SINTAGMĂ, ELE ÎŞI POTENŢEAZĂ RECIPROC BOGĂŢIA DE ÎNŢELESURI, spre a CIRCUMSCRIE O REALITATE INEFABILĂ. Multitudinea de ZEI-personaje mitologice ale VEDA-elor [exprimând REALITĂŢI SUBTILE ALE UNOR ENTITĂŢI (=FIINŢE) MAI MULT SAU MAI PUŢIN EVOLUATE SPIRITUAL ŞI CARE SUSŢIN PRIN ACTUL LOR MANIFESTAREA], ale căror ATRIBUTE ŞI PERSONALITĂŢI se confundă deseori, personalitatea acestora întrepătrunzându-se adesea, IDENTITATEA lor arătându-se a fi destul de vagă, [AU DESEORI ACELEAŞI ATRIBUTE, ACELEAŞI FORMULE DE INVOCARE [MANTRA-e], ACELEAŞI ACŢIUNI MITICE], este privită ca expresie simbolică a expansiunii Unicului în Multiplicitate, prin actul Sacrificial primordial şi are rolul  de a contura o multitudine de entităţi (fiinţe) divine -CA IPOSTAZE DIFERITE ALE UNUI UNIC PRINCIPIU DIVIN- o expresie mitologică a motivului central al gândirii indiene, definit astfel: “Miezul şi esenţa experienţei indiene este găsit într-o INTUIŢIE STATORNICĂ a UNITĂŢII a tot ceea ce este VIAŢA şi în convingerea instinctivă şi de nedezrădăcinat că: CUNOAŞTEREA ACESTEI UNITĂŢI este SUPREMUL BINE şi DESĂVÂRŞITA LIBERTATE”. [ ANANDA K. COOMARASWAMY-"THE DANCE OF SHIVA" ].

Această expunere îl introduce sau îl poate chiar conduce pe aspirantul spiritual către căutarea UNITĂŢII PRIMORDIALE a Supremului Absolut şi pentru yoghin coincide cu încetarea oricărei legături cu influenţa ILUZORIE a Manifestării. Aşadar, în mistica Tantra, această UNITATE PERFECTĂ este reprezentată de cuplul inseparabil primordial SHIVA-SHAKTI. Din uniunea acestor DOUĂ PRINCIPII ia naştere Manifestarea. TRIPURA BHAIRAVI este MAREA PUTERE COSMICĂ prin care UNITATEA devine MULTIPLICITATE. Ea este totodată MAREA MAMĂ COSMICĂ DIVINĂ a tuturor Zeilor şi Zeiţelor şi A TUTUROR LUMILOR EXISTENTE, SURSA PRIMORDIALĂ A CREAŢIEI.

Deosebit de importante pentru înţelegerea acestui ASPECT sunt IMNURILE COSMOLOGICE [ce refac sau reconstituie DRUMUL DEVENIRII MACROCOSMOSULUI CA MANIFESTARE], dar mai ales COSMOGONICE: dialectica UNULUI şi a MULTIPLULUI se regăseşte aici în relaţia dintre UNITATEA PRECOSMOGONICA şi COSMOS-CA REALITATE CREATĂ. Astfel, pentru VEDA-e NAŞTEREA UNIVERSULUI nu este o înlocuire a “nimicului” prin “ceva”  ci O TRECERE  A REALULUI dintr-o CONDIŢIE ONTOLOGICĂ în ALTA. Ceea ce exista în UNITATE şi PURĂ LATENŢĂ se angajează în MULTIPLICITATE şi MANIFESTARE, nefacând decât să-şi ACTUALIZEZE INFINITELE VIRTUALITĂŢI şi fiinţând ca atare în TIMP şi SPAŢIU. MAREA PUTERE COSMICĂ TRIPURA BHAIRAVI este aceea prin care are loc EXPANSIUNEA DIVINULUI. În întreg UNIVERSUL, nu există nimic în afara unui SINGUR ABSOLUT DIVIN - DUMNEZEU, prezent, ÎN TOATE PUNCTELE, ÎN PLENITUDINEA SA.

„Astfel se manifestă Universul, DUMNEZEU, Cauza Primă, rămânând întotdeauna EL ÎNSUŞI şi producând cu toate acestea EFECTUL SĂU, MANIFESTAREA SA. Numele sanscrit dat acestui procedeu (divin, n.n.) : VIVARTA înseamnă realmente: mişcare de vârtej, şi nu este fără legătură cu latinul VORTEX, vârtej [...]. UNIVERSUL ESTE “VIVARTA”, MIŞCARE DE VÂRTEJ, în care CAUZA RĂMÂNE IDENTICĂ EI ÎNSĂŞI, PRODUCÂND TOTUŞI EFECTUL SĂU” [CHATTERJI BRAHMACHARIN BODHABIKSHU - „Filosofia esoterică a Indiei", p.31 ].

Această identitate A DIVINULUI CU MANIFESTAREA SA este, în tradiţia TANTRICĂ SECRETĂ, UNIUNEA INSEPARABILĂ A LUI BHAIRAVA CU BHAIRAVI, a lui SHIVA cu SHAKTI, asemănătoare celei dintre KAMESHVARA şi KAMESHVARI. Însă în cazul de faţă, actualizarea creaţiei are loc prin MAREA PUTERE COSMICĂ A SACRIFICIULUI, TRIPURA BHAIRAVI. Acţiunea Ei a fost descrisă în anumite texte şi mituri cosmogonice.

Din perspectiva ulterioară a vechilor UPANISHADE, cel mai reprezentativ din miturile cosmogonice ar fi cel al GIGANTULUI PRIMORDIAL, mit cuprins în CARTEA A X-A a RIG-VEDA-ei, ÎN IMNUL 90. Fiinţa Precosmogonică este aici ANTROPOMORFICĂ, reprezentată [simbolic vorbind, este arătată  analogia MICRO-MACROCOSMOS, ca ESENŢĂ, dar şi ca fiind o CONSTRUCŢIE ANALOGICĂ: OM-COSMOS] CA UN OM [PURUSHA] Atoate-conţinător, prin a cărui JERTFIRE RITUALĂ IA NAŞTERE UNIVERSUL . SPAŢIUL, TIMPUL, Zeii, oamenii, animalele, Scrierile Sacre, ierarhia socială, TOTUL este instituit ca urmare a acestui SACRIFICIU INIŢIAL care este - cum textul doar sugerează - un SACRIFICIU DE SINE. Tot astfel, doar sugerată este coexistenţa Principiului Masculin [SHIVA] şi a celui Feminin [SHAKTI] în făptura lui PURUSHA, dar atât IDEEA AUTOSACRIFICIULUI cât şi cea a ANDROGENIEI DIVINE vor fi apreciate şi dezvoltate în exegeza care succede VEDA-elor, în mistica Şcolii TANTRA.

Deopotrivă semnificativ este şi MITUL GERMENULUI [=EMBRIONULUI]- DE-AUR [HIRANYA-GARBHA] , chiar dacă acestei versiuni a cosmogoniei nu-i este dedicată nici un IMN excusiv, iar motivul trebuie reconstituit din strofe disparate [RIG-VEDA, X; 82, 5-6; 121,1 şi 5] [ATHARVA-VEDA , X, 7,28.]. Este vorba despre o viziune asupra Realităţii Precosmogonice ca „LUMINĂ A LATENŢEI”, întrucât IMAGINEA EMBRIONULUI-sugerând CONDIŢIA VIRTUALĂ- se asociază cu cea a AURULUI. Participând la simbolismul LUMINII, acesta din urmă [AURUL] ÎŞI ASUMĂ şi VALOARE DE EPIFANIE A ABSOLUTULUI. EMBRIONUL-DE-AUR este în egală măsură NUCLEUL TUTUROR VIRTUALITĂŢILOR şi AGENTUL MAXIMEI MANIFESTĂRI a UNIVERSULUI identificat în acest sens cu STÂLPUL COSMIC [SKAMBHA]. Acest MIT este în strânsă legătură cu concepţia tradiţiei autentice SECRETE a celor 10 MAHA-VIDYAS. HIRANYAGARBHA este însuşi “OUL COSMIC” primordial, întregul Univers fiind în esenţă BRAHMANDA “Oul lui BRAHMA”. După cum ştim, în tradiţia Indiană BRAHMA este Creatorul. BRAHMA este, de asemenea, Prima făptură Creată. Astfel conform Cosmogoniei VEDA-ice, TAPAS, în calitatea sa de CĂLDURĂ PARANORMALA GENERATĂ DE INTENSITATEA FĂRĂ EGAL A SACRIFICIULUI DIVINULUI, este cea care a permis “clocirea” şi “spargerea” Oului Lumii [HIRANYAGARBHA]. Acest aspect mitic implică totodată şi ideea de EFORT CREATOR SUSŢINUT CU O INTENSĂ FOCALIZARE ASUPRA UNUI SINGUR ASPECT, în măsura în care CREAŢIA în totalitate REPREZINTĂ DE FAPT UN ACT DE AUTO - SFÂŞIERE [=DESFĂŞURARE SACRIFICIALĂ sau FRAGMENTARE în TIMP şi SPAŢIU ] a lui DUMNEZEU. Astfel, BHAIRAVI controlează ENERGIILE FUNDAMENTALE ale SACRIFICIULUI, TAPAS care face posibilă multiplicitatea FORMELOR. BHAIRAVI este deci MAREA PUTERE COSMICĂ a lui TAPAS în MACROCOSMOS.