Dasha Maha Vidya

Dasha - Maha -vidya
Introducere în mistica lui Shakti

Desi, actual, traditia Shaktismului este una dintre cele patru mari ramuri ale hinduismului (alaturi de visnuism, sivaism si tantrism), dintre toate cultele religioase din istoria Indiei, cultul lui Shakti este cu siguranta cel mai vechi. Cercetatorii moderni (non- sectari) indieni si occidentali sunt de acord asupra primordialei adorari a lui Shakti în India, considerata ca precedând destul de clar nu numai Veda ci si chiar sivaismul. Din studiul numeroaselor culte originale ale populatiei pre-ariene din India se desprinde unanim respectul ancestral pentru imaginea „sacra”, „suprema” a Marii Zeite (Mahadevi), „Mama Cosmica”, stapâna a vietii si a perioadelor acesteia (nasterea, dezvoltarea, maturitatea, etc.) si a mortii tuturor fiintelor însufletite, Puterea Feminina Divina în ale carei mâini stau destinele tuturor existentelor, Stapâna sexualitatii, a fertilitatii dar si a sacrificiului, renuntarii si distrugerii pasiunilor inferioare. De exemplu, cultul cel mai vechi din India sudica (unde predomina dialectul tamil), i se adreseaza Marii Mame a Zeilor, Ellamma (sau Yellamma ) ce prezinta o ambivalenta stranie, cel putin la prima vedere: ea este protectoarea nasterii, vindecatoarea bolilor, stapâna întelepciunii si initiatoarea în misterele sexuale (initiatoarele în aceste mistere erau personificate de acele femei numite devadasi, dansatoare „sacre” ce traiau în temple, devenite datorita degenerarii, prostituate) si totodata, ea se prezinta într-o ipostaza malefica, producând boli dezastroase (lepra, ciuma, malaria, etc.). Aceasta ambivalenta i-a determinat pe unii cercetatori occidentali (influentati de morala si teleologia religiei crestine), sa declare, din totala necunostinta de cauza, ca adoratorii lui Shakti se împart în doua grupe: magicienii albi, care practica asceza si meditatia având o orientare pozitiva (identificati cu daksinachara) si magicienii negri, care practica ritualuri sexuale si executa sacrificii umane în cinstea Marii Zeite), identificati, incorect, cu vamachara. Sacrificiile umane practicate în onoarea Zeitei (devi) nu indica decât, o data în plus, vechimea cultului lui Shakti, caci astfel de sacrificii umane au fost, preponderent, atributul societatilor agrare si nu au dobândit niciodata amploare în religiile post-vedice, cu exceptia mediilor tantrice, influentate timpuriu de reminiscentele „primitive” ale cultelor agrare (incluzând aici si canibalismul) specifice unor vechi secte religioase, scoase la periferia societatii odata cu aparitia culturii bazate pe Veda. Aceste sacrificii umane au continuat pâna în secolele XVII- XX în India nordica, iar în Nepal se realizau sacrificii umane în onoarea Zeitei Kankeshvari (o alta forma a lui Kankali - devi). În India, sacrificiile umane i se adresau atât lui Kali, cât si lui Chandika si Chamunda - devi, aceasta din urma celebrata în Sultanpur într-un centru special, unde, în secolul XIX, era numita si Mari Bhavani („Cea care produce Moartea”) iar în Punjab, unde era numita Marimai („Mama Mortii”) i se ofereau sapte „victime” din planul vegetal, animal si uman. Alte sacrificii umane, dedicate si consacrate cinstirii Zeitei Kali (sau lui Durga) sunt descrise în textul Kalika - Purana, opera dedicata integral Marii Puteri Cosmice Kali. Desigur ca aceste sacrificii sunt pentru noi practici deviante si condamnabile, reprobabile, provenite istoric din interpretarea neautorizata de catre falsi maestrii spirituali a unor pasaje din Tantra si Purana scrise în Shandhyabhasha, „codul sau limbajul secret” al tuturor scolilor de Tantra. Si de aici a rezultat proasta reputatie a scolilor Tantra, care, în cazul în care au practicat astfel de sacrificii umane nu au facut, decât odata în plus, dovada existentei fanatismului absolut în sectele indiene.
O alta imagine adesea asociata Shaktismului si care arunca la rândul ei o umbra, deloc neglijabila, asupra tantrismului, este cultul sexual sau „orgiac” (unii autori prefera termenul „orgiastic”, care de altfel este un sinonim pentru „orgiac”) celebrat de un barbat cu una sau mai multe femei, privite ca „încarnari” ale Zeitei (Devi). Daca Tantra Sakta, ca sistem filosofic, utiliza termeni cu o coloratura „sexuala” evidenta, pentru a oculta misterele practicilor spirituale, multi au vazut aici numai aspectul erotic, evident în lipsa unui dictionar pentru Shandhyabhasha si de aici a rezultat o predominanta a imaginilor erotice si sexuale în reprezentarea diferitelor practici auto-intitulate „tantrice”. În Occident mai ales, dar si în Orient, numele de Shakti este intim asociat ideii de senzualitate, erotism si sexualitate, trecându-se cu vederea faptul ca Shakti este privita de anumite sisteme antice ca fiind un Principiu Divin Ultim, echivalat cu Brahman (Dumnezeu) de catre Tantra - Yoga.
Traditia Sakta începe odata cu aparitia cultului Marii Zeite, în timp ce Tantra, ca sistem autonom se impune mai ales începând cu secolele II-IV d. Chr. si culmineaza în secolele XV-XVI. Textul Mahamayurividyarajni, datat în secolul IV d. Chr., arata ca tantrismul Buddhist (Vajrayana) era bine dezvoltat în India, mai ales ca Mahasiddha Saraha oferise deja texte Tantra, scrise în Shandhyabhasha, conform informatiilor traditionale. Cu siguranta însa ca tantrismul hindus, sub directa raspândire a tantrelor budiste, nu a facut decât sa reînvie traditia originara Sakta, îmbinând-o cu ample influente din Veda si sivaism, împrumutând din aceasta traditie originara numele date aspectelor Marii Mame Cosmice: Durga, Tara, Kali, Bhagavati, Ellamma, Mariyamma, Pidari (în India sudica); Devi, Mahadevi, Durga -Kali, Sarasvati, Annapurna, Chandi, Uma, Radha, Sati, Parvati, Lakshmi, Savitri, Siddhi, Riddhi, Kaumari, Shachi, Chaya, Vriddhi, Yami, Rati (dupa influentele provenite din Veda si Purana. Restrâns la început la doar câteva ipostaze în care era considerat o forma de celebrare a Marii Zeite a vegetatiei, cultul lui Shakti s-a dezvoltat puternic în rândul castelor inferioare si a erupt odata cu aparitia miscarii Tantra, influentând ulterior toate religiile majore (vedism, brahmanism, budism, jainism, hinduism, sivaism, visnuism), astazi fiind cunoscute câteva mii sau zeci de mii de aspecte ale lui Shakti, daca punem la socoteala faptul ca fiecare localitate indiana are mai multe divinitati feminine protectoare (cultul, originar în satele indiene, identifica spiritele protectoare feminine ce locuiesc în case cu Gramadevata). Numele de: Achyuta, Anantamati, Bhu, Dhriti, Gopi, Junuki, Krishna, Kshama, Lakshmi, Mahalakshmi, Mahasarasvati, Radha, date lui devi sunt recunoscute ca având rezonanta în traditia tantrica influentata de visnuism, în timp ce numele de: Agni - Durga, Ajita, Akshoba, Amba, Ambika, Bharati, Chamunda, Gauri, Ishvari, Kali, Kalika, Lalita, Maheshvari, date aceleiasi devi (numita, generic, Shakti) sunt recunoscute ca influente puternice din traditia Tantra -Shaiva. Adorarea lui Shakti nu se reduce deci la traditia Shakta - Tantra, unde are totusi rolul predominant, ci se regaseste în vastele sinteze din Shaiva - Tantra si în general, în toate formele tantrismului, fie el budist, hindus sau jain. Datorita multiplelor ipostaze ale lui Shakti, au aparut tot la fel de multe scoli traditionale, Shakti fiind astfel acceptata ca fiind egala cu si la fel de importanta ca si Siva. Traditia Shakta însa are un alt punct de vedere: ea afirma suprematia lui Shakti asupra lui Siva, considerat cel mult sotul ei.
Textul Saundarya - lahari (sutra 1), atribuit lui Sankaracharya, începe prin exaltarea lui Shakti: „Numai în uniune cu Shakti, Siva da nastere existentei, fara putere (Shakti) Siva este inert si nu poate desfasura miscarea de expansiune creatoare” (shivah shaktya yukto yadi bhavati shaktah prabhavitu na cedeva devo na khalu kushalah spanditumapi).
Un alt text tantric celebru, considerat sursa pentru ritualul lui Tripura Sundari, si anume Yoginihridaya (II,17-18), legându-se de termenul Spanda afirma ca „Forma expansiunii creatoare apartine Supremei Beatitudini (a lui Shakti)” (tanmayim paramanandananditam spandarupinim) într-un context care nu lasa loc nici unei îndoieli cu privire la legatura dintre Shakti si Siva (numai prin obtinerea uniunii identificatoare prin yoga cu acest cuplu, se poate accede la statutul de mantra- raja, indispensabil cunoasterii Stiintei Supreme- paravidya si a lui Paramasiva din Scoala Sri vidya) .
Ni se poate reprosa faptul ca citam texte apartinând scolii Shakta pentru a exalta conceptul de Shakti, acest fapt nefiind suficient pentru a putea afirma importanta la fel de mare a acestuia în sivaism. Vom cita un text-sursa pentru miscarea religioasa din sudul Indiei numita Shaiva Siddhanta, scris în dialectul tamil (deci nu în sanscrita) si intitulat Tirumantiram (sectiunea IV, sutra 931): „Stapânul divin este asezat în litera-samânta a consoartei Lui, Doamna este asezata în litera-samânta a Stapânului ei. Când cele doua (sunete) sunt asezate în compozitia corecta, fiintele sfinte înteleg sensul interior”.
Înca din perioada în care cultul lui Shakti a aparut si pâna când ea s-a impus definitiv în religia hindusa, s-a simtit aproape permanent nevoia de a delimita cultul scolii Shakta de cultele scolilor Tantra, aceasta necesitate nefiind însa împlinita decât partial, odata cu aparitia mitului si dezvoltarea filozofiei Shakta despre Dasha Maha vidya, Cele Zece Mari Puteri Cosmice Feminine Supreme. Ulterior, dupa mai bine de 1500 de ani de la aparitia acestui mit (sec. II d.Chr.), adica în secolul al XVI-lea, traditia Tantra - Shakta, realizând o sinteza între sivaism si tantrismul de origine Shakta, a formulat explicit sistemul traditional „secret” Dasha Maha vidya yoga. Aceasta situatie explica faptul ca unele dintre aceste Mari Puteri Cosmice Feminine sunt uneori necunoscute practic în anumite regiuni din India, în timp ce altele domina detasat traditia hindusa chiar si în zilele noastre, în ipostazele lor adorate pe larg sub numele de: Brahmani, Maheshvari, Kaumari, Vaishnavi, Varahi, Indrani, Chamunda (cele „Sapte Mame primordiale” sau Sapta- Matrika), Parvati, Gauri, Mahalakshmi, Sarasvati si Kali (cea mai cunoscuta Zeita în rândul populatiei majoritare din India), nemaivorbind de Durga, Mahadevi si Bhairavi, carora li se consacra masive festivitati populare anuale. Cele zece Mari Puteri Cosmice au fost considerate adesea simple zeite (devi) ceea ce nu este foarte corect. Pentru hindusi, ele sunt cele mai mari zeite (Mahadevi) existente în univers, fara actiunea carora chiar si fundamentala Trimurti nu ar avea cum sa existe în Manifestare. Tantra o adora deci pe Marea Zeita primordiala ca fiind forma supremului Dumnezeu în creatie si clasifica modalitatile cele mai secrete si mai rapide de identificare spirituala cu aceasta realitate imanenta si transcendenta (paraShaktimaya) ca fiind Dasha Maha vidya, cele zece ipostaze sacre ale principiului feminin divin (Shakti tattva) sau cele zece personificari feminine ale celor zece cai ultra-rapide de evolutie spirituala si de obtinere a cunoasterii spirituale autentice si a adevarului ultim (Brahman). Numele acestor Mari Puteri Cosmice sunt, în ordine: 1.Kali; 2.Tara; 3. Tripura Sundari; 4. Bhuvaneshvari; 5.Tripura Bhairavi; 6. Chinnamasta; 7. Dhumavati; 8. Bagalamukhi; 9. Matangi; 10. Kamalatmika. Ele sunt privite ca aspecte uluitoare ale unicei Mame cosmice universale si au, fiecare în parte, o importanta cale sau modalitate de evocare în vederea evolutiei spirituale rapide catre Divin.
Multe scoli îsi declara cu emfaza apartenenta la acest sistem iar unele considera, în mod eronat, ca primul guru uman al fiecareia a fost cel care a revelat cele 10 Maha vidya. De fapt, aceste mahavidya exista explicit înca din perioada Vedelor, desi numele propriu-zis de mahavidya nu si l-au capatat decât odata cu dezvoltarea textelor Tantra. Dupa cum am afirmat anterior, unele nu sunt cunoscute sub titulatura din Tantra chiar si în India. În scrierile vedice, sunt recunoscute în special mahavidya corespunzatoare lui Kali, Bhuvaneshvari, Kamalatmika si Matangi, în timp ce scrierile Tantra vorbesc mai ales despre Tripura Sundari, Tripura Bhairavi si Bagalamukhi, iar textele budismului tantric mentioneaza vidya lui Tara si Chinnamasta, în timp ce foarte putine texte din scoala Kaula expun vidya lui Dhumavati. În panteonul tantric actual, accesibil si celor neinitiati din India, apar în special numele de Kali, MahaKali, BhadraKali, Tripura Sundari, Bhuvaneshvari, Bhairavi, Tripura Bhairavi si Rajamatangi, în timp ce numele de Tara, Chinnamasta, Dhumavati, Bagalamukhi si Kamalatmika sunt mai putin sau chiar deloc cunoscute. Din punct de vedere istoric, exista dovezi ale adorarii tuturor celor 10 Mari Puteri Cosmice în întreaga Indie, cel putin daca se are în vedere multitudinea de aspecte pe care personalitatea fascinanta a fiecareia sau gigantica sfera de forta subtila le circumscrie simultan. De exemplu, numele lui Bagalamukhi, unul din rarele nume aproape necunoscute dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice este tradus prin „Cea care are capul unui cocor”, desi, având în vedere originea etimologica si populara, am putea sa-l întelegem ca personificare a fortei ce produce vârtejurile, torentele de vânt sau furtunile puternice, personificate de obicei ca „entitati malefice sau distructive” (termenul bagala este astfel utilizat în Bombay). La fel, numele lui Dhumavati provine etimologic de la un substantiv desemnând fumul ca rezultat al impactului dintre o stare a aerului si foc si aproape direct, numele lui Matangi provine cuvântul sanscrit matanga, ce înseamna elefant (regal). Numele de Kamala înseamna „lotus”, iar cel de Tara înseamna „Stea”. Asadar, provenind etimologic de la cuvinte desemnând culori, astrii, lumi, acte sacrificiale, calitati divine, fenomene atmosferice sau cosmice, plante sau animale, fiinte sau entitati subtile, etc. numele celor 10 Mari Puteri Cosmice sunt cunoscute uneori mai putin în anumite regiuni din India, mai ales acolo unde dialectul bengali, tamil sau hindustani nu au preluat exact numele sanscrite originale. Cu toate acestea, nu trebuie sa reducem semnificatia acestor nume doar la un naturism pueril, pentru ca ideile si fenomenele care le-au generat au un simbolism cu totul special în Tantra. Actual, ca o consecinta directa a absorbtiei Shaktismului în hinduism, cele 10 Mari Puteri Cosmice sunt privite si adorate ca aspecte formale ale subtilei Durga în timpul lui Durga Puja, celebrata la nivel national sub denumirea Navaratri.